fărâmă

română

Etimologie

Din albaneză thërrime.

Pronunție

• AFI: /fə'rɨ.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului fărâmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fărâmă	fărâme
Articulat	fărâma	fărâmele
Genitiv-Dativ	fărâmei	fărâmelor
Vocativ	fărâmă	fărâmelor

1. bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii).

Cuvinte derivate

• firimitură
• fărâma
• fărâmele
• fărâmică
• fărâmiță
• fărâmătură

Expresii

• A (se) face (mici sau mii și) fărâme = a (se) sfărâma

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online