fărâmițare
română
Etimologie
Din a (se) fărâmița.
Pronunție
- AFI: /fə.rɨ.mi'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fărâmițare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fărâmițare | fărâmițări |
| Articulat | fărâmițarea | fărâmițările |
| Genitiv-Dativ | fărâmițării | fărâmițărilor |
| Vocativ | fărâmițare | fărâmițărilor |
- acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online