fărâmițare

română

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Pronunție

  • AFI: /fə.rɨ.mi'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fărâmițare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fărâmițare fărâmițări
Articulat fărâmițarea fărâmițările
Genitiv-Dativ fărâmițării fărâmițărilor
Vocativ fărâmițare fărâmițărilor
  1. acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe