Etimologie

Din fapt + sufixul -ic. Confer germană faktisch, rusă фактиkeскии (fakticeskii).

Pronunție

  • AFI: /'fap.tik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
faptic
Singular Plural
Masculin faptic faptici
Feminin faptică faptice
Neutru faptic faptice
  1. care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta).
    Material faptic.


Traduceri

Referințe