faptic

română

Etimologie

Din fapt + sufixul -ic. Confer germană faktisch, rusă фактиkeскии (fakticeskii).

Pronunție

• AFI: /'fap.tik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului faptic
	Singular	Plural
Masculin	faptic	faptici
Feminin	faptică	faptice
Neutru	faptic	faptice

1. care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta).

   Material faptic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online