feștelitor

română

Etimologie

Din a feșteli + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /feʃ.te.li'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului feștelitor
	Singular	Plural
Masculin	feștelitor	feștelitori
Feminin	feștelitoare	feștelitoare
Neutru	feștelitor	feștelitoare

1. (reg.; peior.) care scrie urât sau prost, care mâzgălește.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului feștelitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	feștelitor	feștelitori
Articulat	feștelitorul	feștelitorii
Genitiv-Dativ	feștelitorului	feștelitorilor
Vocativ	feștelitorule	feștelitorilor

1. (reg.; peior.) persoană care scrie urât sau prost, care mâzgălește.

Cuvinte derivate

• feștelitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• feteștilor
• floretiste

Referințe

• DEX '98 via DEX online