feign
(English)
Etimologie
Din engleza medie fei(g)nen ← franceza veche feindre < latină fingere ("a forma").
Pronunție
- AFI: /feɪn/
Verb
| Conjugarea verbului to feign | |
| Infinitiv | to feign |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
feigns |
| Trecut simplu | feigned |
| Participiu trecut | feigned |
| Participiu prezent | feigning |
- a simula, a pretinde că
- To feign an ability.
- a născoci, a inventa
- a imita
- To feign somenone's voice.