(català)

Variante

Etimologie

Din occitană veche (astăzi filhòl) < latină fīliolus („fiuleț, fiuț”).

Înrudit cu franceză filleul și spaniolă hijuelo.

Pronunție

  • AFI: /fiˈʎɔɫ/


Substantiv

fillol m., fillols pl.

  1. fin
  2. (bot.) lăstar

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe