română

Etimologie

Din franceză fin.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
fin
Singular Plural
Masculin fin fini
Feminin fină fine
Neutru fin fine
  1. care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la aspect, gingaș.
  2. (despre țesături) foarte subțire (și străveziu).
  3. de (cea mai) bună calitate (în ce privește materialul și execuția).
  4. (rar; despre metale) curat, pur, neamestecat.
  5. (fig.) (despre idei, gânduri) subtil, ingenios; (despre organe de simț sau simțuri) care percepe cele mai mici nuanțe; ager, sensibil.
  6. (despre zâmbet) abia perceptibil.
  7. (despre oameni) cu purtări alese.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină * filianus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fin fini
Articulat finul finii
Genitiv-Dativ finului finilor
Vocativ finule finilor
  1. persoană considerată în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe