flagranță

română

Etimologie

Din franceză flagrance.

Pronunție

• AFI: /fla'gran.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului flagranță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flagranță	invariabil
Articulat	flagranța	invariabil
Genitiv-Dativ	flagranței	invariabil
Vocativ	flagranță	invariabil

1. caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online