flamă
română
Etimologie
Din franceză flamme < latină flamma.
Pronunție
- AFI: /'fla.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului flamă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flamă | flame |
| Articulat | flama | flamele |
| Genitiv-Dativ | flamei | flamelor |
| Vocativ | flamă | flamelor |
- (rar) flacără.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online