flacără
română
Etimologie
Din latină *flaccula (= facula).
Pronunție
- AFI: /'fla.kə.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului flacără | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flacără | flăcări |
| Articulat | flacăra | flăcările |
| Genitiv-Dativ | flăcării | flăcărilor |
| Vocativ | flacără | flăcărilor |
- masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară, văpaie; flamă.
- (fig.) înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire.
Cuvinte derivate
Expresii
- A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online