fluctuație

română

Etimologie

Din franceză fluctuation < latină fluctuatio.

Pronunție

• AFI: /fluk.tu'a.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fluctuație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluctuație	fluctuații
Articulat	fluctuația	fluctuațiile
Genitiv-Dativ	fluctuației	fluctuațiilor
Vocativ	fluctuație	fluctuațiilor

1. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare.
2. schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online