fluorină

română

Etimologie

Din franceză fluorine.

Pronunție

• AFI: /flu.oˈri.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului fluorină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluorină	invariabil
Articulat	fluorina	invariabil
Genitiv-Dativ	fluorinei	invariabil
Vocativ	fluorină	invariabil

1. fluorură naturală de calciu, care se găsește sub formă de cristale cubice, transparente, incolore sau de culoare verde, galbenă, roz, violet.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afinorul
• înflorau

Referințe

• DEX '98 via DEX online