fluturaș

română

Etimologie

Din fluture + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /flu.tu'raʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului fluturaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluturaș	fluturași
Articulat	fluturașul	fluturașii
Genitiv-Dativ	fluturașului	fluturașilor
Vocativ	fluturașule	fluturașilor

1. diminutiv al lui fluture; fluturel.
2. (la pl.) fluture.
3. bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr-o lucrare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fluștura
• sulfurat

Referințe

• DEX '98 via DEX online