română

Etimologie

Din locuțiunea adverbială în loc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.lo.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
înlocui
Infinitiv a înlocui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înlocuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înlocuiască
Participiu înlocuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune ceva sau pe cineva în locul altuia.
  2. (v.tranz.) a îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui.
  3. (v.tranz.) a ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe