folosință

română

Etimologie

Din a folosi + sufixul -ință.

Pronunție

• AFI: /fo.loˈsin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului folosință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	folosință	folosințe
Articulat	folosința	folosințele
Genitiv-Dativ	folosinței	folosințelor
Vocativ	folosință	folosințelor

1. dreptul de a folosi un bun.
2. (înv.) folos.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online