forfecare

română

Etimologie

Din a forfeca.

Pronunție

• AFI: /for.fe'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului forfecare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	forfecare	forfecări
Articulat	forfecarea	forfecările
Genitiv-Dativ	forfecării	forfecărilor
Vocativ	forfecare	forfecărilor

1. acțiunea de a forfeca și rezultatul ei; forfecătură.
2. solicitare simplă a unei piese, a unei bare, a unui arbore etc. prin acțiunea unor forțe opuse care acționează transversal.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online