forță

română

Etimologie

Din franceză force, italiană forza.

Pronunție

• AFI: /ˈfor.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului forță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	forță	forțe
Articulat	forța	forțele
Genitiv-Dativ	forței	forțelor
Vocativ	forță	forțelor

1. capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie.
2. tărie, putere.
3. energie (morală).
4. aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva.
5. persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate.
6. (de obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) totalitatea unităților militare ale unui stat; armată.
7. energie existentă în natură.
8. (fiz.) acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; (spec.) acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.
9. (fiz.; înv.) energie.
10. putere de constrângere, violență.

Cuvinte compuse

• tur de forță
• forțe militare
• forță vie
• forță de muncă
• forță motoare
• forță de tracțiune
• caz de forță majoră

Locuțiuni

• (loc.adj.) De forță = foarte capabil.
• (loc.adv.) Cu forța = în mod forțat, cu sila.
• Prin forța împrejurărilor = constrâns de motive obiective.

Traduceri

Traduceri

engleză: force (English) esperanto: forto (Esperanto) franceză: force (français)

germană: Kraft (Deutsch) italiană: forza (italiano) spaniolă: fuerza (español)

Anagrame

• aftor
• forat

Referințe

• DEX '98 via DEX online