fréquentation

franceză

(français)

Etimologie

Din latină frequentatio.

Pronunție

• AFI: /fʁe.kɑ̃.ta.sjɔ̃/

Substantiv

fréquentation f., fréquentations pl.

1. companie, însoțire

   La fréquentation des gens de bien.

2. activitate
3. frecventare

Cuvinte apropiate

• fréquenter