frecventare

română

Etimologie

Din a frecventa.

Pronunție

• AFI: /frek.ven'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului frecventare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frecventare	frecventări
Articulat	frecventarea	frecventările
Genitiv-Dativ	frecventării	frecventărilor
Vocativ	frecventare	frecventărilor

1. acțiunea de a frecventa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online