Variante

Etimologie

Din latină fremitus.

Pronunție

  • AFI: /ˈfre̯a.mət/


Substantiv


Declinarea substantivului
freamăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ freamăt freamăte
Articulat freamătul freamătele
Genitiv-Dativ freamătului freamătelor
Vocativ freamătule freamătelor
  1. zgomot surd produs de frunzele mișcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare.
  2. murmur de voci înăbușite sau nedeslușite.
  3. zgomot, larmă.
  4. (fig.) fior, înfiorare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe