fremătare
română
Etimologie
Din a fremăta.
Pronunție
- AFI: /fre.mə'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fremătare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fremătare | fremătări |
| Articulat | fremătarea | fremătările |
| Genitiv-Dativ | fremătării | fremătărilor |
| Vocativ | fremătare | fremătărilor |
- acțiunea de a fremăta și rezultatul ei; freamăt.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online