frecventa
Etimologie
Din latină frequentare, franceză fréquenter.
Pronunție
- AFI: /frek.ven'ta/
Verb
| Conjugarea verbului frecventa | |
| Infinitiv | a frecventa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
frecventez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să frecventeze |
| Participiu | frecventat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a merge des, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc.
- (v.tranz.) (spec.) (franțuzism) a vizita deseori pe cineva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online