fruntășie

română

Etimologie

Din fruntaș + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /frun.təˈʃi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fruntășie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fruntășie	fruntășii
Articulat	fruntășia	fruntășiile
Genitiv-Dativ	fruntășiei	fruntășiilor
Vocativ	fruntășie	fruntășiilor

1. faptul de a fi fruntaș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fruntașei

Referințe

• DEX '98 via DEX online