fugări

română

Etimologie

Din fugă + sufixul -ări.

Pronunție

• AFI: /fu.ɡəˈri/

Verb

Conjugarea verbului fugări
Infinitiv	a fugări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fugăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fugărească
Participiu	fugărit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă; a goni, a alerga.
2. (v.refl. recipr.) (despre două sau mai multe ființe) a fugi unul după altul.

Cuvinte derivate

• fugărire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• figura
• grifau

Referințe

• DEX '98 via DEX online