figura

română

Etimologie

Din franceză figurer.

Pronunție

• AFI: /fi.ɡuˈra/

Verb

Conjugarea verbului figura
Infinitiv	a figura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	figurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să figureze
Participiu	figurat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi prezent undeva, a lua parte la ceva.
2. (v.intranz.) a se afla înregistrat, înscris undeva.
3. (v.tranz.) (rar) a înfățișa ceva (în artele plastice).
4. (v.tranz.) (franțuzism înv.; construit cu dativul) a-și închipui, a-și imagina.

Cuvinte derivate

• figurare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fugari
• grifau

Referințe

• DEX '98 via DEX online