figura
română
Etimologie
Din franceză figurer.
Pronunție
- AFI: /fi.ɡuˈra/
Verb
| Conjugarea verbului figura | |
| Infinitiv | a figura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
figurez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să figureze |
| Participiu | figurat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi prezent undeva, a lua parte la ceva.
- (v.intranz.) a se afla înregistrat, înscris undeva.
- (v.tranz.) (rar) a înfățișa ceva (în artele plastice).
- (v.tranz.) (franțuzism înv.; construit cu dativul) a-și închipui, a-și imagina.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online