fugară
română
Etimologie
Din fugar.
Pronunție
- AFI: /fu'ga.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fugară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fugară | fugare |
| Articulat | fugara | fugarele |
| Genitiv-Dativ | fugarei | fugarelor |
| Vocativ | fugaro | fugarelor |
- persoană, ființă care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertoare, evadată, fugită.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online