fuguire
română
Etimologie
Din a fugui.
Pronunție
- AFI: /fu.gu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fuguire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fuguire | fuguiri |
| Articulat | fuguirea | fuguirile |
| Genitiv-Dativ | fuguirii | fuguirilor |
| Vocativ | fuguire | fuguirilor |
- acțiunea de a fugui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online