fugui
română
Etimologie
Din germană fügen.
Pronunție
- AFI: /fu.gu'i/
Verb
| Conjugarea verbului fugui | |
| Infinitiv | a fugui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
fuguiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să fuguiască |
| Participiu | fuguit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a înnădi furnire prin rosturi drepte.
- (v.tranz.) a îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online