fugui

română

Etimologie

Din germană fügen.

Pronunție

• AFI: /fu.gu'i/

Verb

Conjugarea verbului fugui
Infinitiv	a fugui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fuguiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fuguiască
Participiu	fuguit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a înnădi furnire prin rosturi drepte.
2. (v.tranz.) a îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.

Cuvinte derivate

• fuguire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online