fulguire
română
Etimologie
Din a fulgui.
Pronunție
- AFI: /ful.gu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fulguire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fulguire | fulguiri |
| Articulat | fulguirea | fulguirile |
| Genitiv-Dativ | fulguirii | fulguirilor |
| Vocativ | fulguire | fulguirilor |
- acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online