fulminație

română

Etimologie

Din franceză fulmination.

Pronunție

• AFI: /ful.mi'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fulminație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fulminație	fulminații
Articulat	fulminația	fulminațiile
Genitiv-Dativ	fulminației	fulminațiilor
Vocativ	fulminație	fulminațiilor

1. descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online