fulminație
română
Etimologie
Din franceză fulmination.
Pronunție
- AFI: /ful.mi'na.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului fulminație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fulminație | fulminații |
| Articulat | fulminația | fulminațiile |
| Genitiv-Dativ | fulminației | fulminațiilor |
| Vocativ | fulminație | fulminațiilor |
- descompunere cu detonație a unei substanțe explozive; explozie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online