explozie
română
Etimologie
Din franceză explosion < latină explosio.
Pronunție
- AFI: /eks'plo.zi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului explozie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | explozie | explozii |
| Articulat | explozia | exploziile |
| Genitiv-Dativ | exploziei | exploziilor |
| Vocativ | explozie | exploziilor |
- reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație.
- proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt.
- (impr.) ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
- trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
- (fig.) manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.
- (fon.) ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.).
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online