română

Etimologie

Din latină fŭmĭgāre.

Pronunție

  • AFI: /fu.me'ga/


Verb


Conjugarea verbului
fumega
Infinitiv a fumega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) fumegă
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fumege
Participiu fumegat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a scoate fum, a arde înăbușit, fără flacără și cu fum.
  2. (despre lămpi, lumânări, sobe etc.) a arde defectuos, eliminând fum.
    Soba fumegă.
  3. a scoate aburi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe