furchiță

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /fur'ki.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului furchiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furchiță	furchițe
Articulat	furchița	furchițele
Genitiv-Dativ	furchiței	furchițelor
Vocativ	furchiță	furchițelor

1. (pop., rar) furcuță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online