furculingură

română

Etimologie

Din furculiță + lingură.

Pronunție

• AFI: /fur.kuˈliŋ.gu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului furculingură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furculingură	furculinguri
Articulat	furculingura	furculingurile
Genitiv-Dativ	furculingurii	furculingurilor
Vocativ	'	'

1. tacâm hibrid bazat pe modelul unei linguri, dar și cu dinți precum o furculiță.

Traduceri

Traduceri

engleză: spork (English)

franceză: spork (français) f., cuichette (français) f., cuillère-fourchette (français) f.

Referințe

• Wikipedia