tacâm

română

Etimologie

Din turcă takim.

Pronunție

• AFI: /ta'kɨm/

Substantiv

Declinarea substantivului tacâm
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tacâm	tacâmuri
Articulat	tacâmul	tacâmurile
Genitiv-Dativ	tacâmului	tacâmurilor
Vocativ	tacâmule	tacâmurilor

1. serviciu de masă complet, care se așază în dreptul fiecărui mesean; (p.restr.) totalitatea obiectelor de metal de care se servește o persoană când mănâncă.
2. ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operații sau specifice unei anumite îndeletniciri.
3. harnașament.
4. acaret.
5. (la pl.) aripi, gheare, gâturi de pasăre.
6. (înv.) cortegiu, alai.
7. taraf.
8. (fig.) fel de om, soi; poamă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătam

Referințe

• DEX '98 via DEX online