furișare

română

Etimologie

Din a (se) furișa.

Pronunție

• AFI: /fu.ri'ʃa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului furișare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furișare	furișări
Articulat	furișarea	furișările
Genitiv-Dativ	furișării	furișărilor
Vocativ	furișare	furișărilor

1. acțiunea de a (se) furișa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• refrișau
• resfirau

Referințe

• DEX '98 via DEX online