furișa

română

Etimologie

Din furiș.

Pronunție

• AFI: /fu.ri'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului (se) furișa
Infinitiv	a (se) furișa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) furișez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) furișeze
Participiu	furișat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil.
2. (v.refl.) a se ascunde, a se feri de cineva.

Cuvinte derivate

• furișare
• furișat

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe furișate = pe furiș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fisura
• frăsui
• șfărui

Referințe

• DEX '98 via DEX online