gâlgâi

română

Etimologie

Din gâl-g (âl) + sufixul -âi.

Pronunție

• AFI: /gɨl.gɨˈi/

Verb

Conjugarea verbului gâlgâi
Infinitiv	a gâlgâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gâlgâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gâlgâie
Participiu	gâlgâit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre lichide, la pers. 3) a curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; (p.gener.) a curge provocând un zgomot ritmic.
2. (v.tranz.) (reg.) a sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot).

Cuvinte derivate

• gâlgâială
• gâlgâire
• gâlgâit
• gâlgâitor
• gâlgâitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online