Etimologie

Din gâl-g (âl) + sufixul -âi.

Pronunție

  • AFI: /gɨl.gɨˈi/


Verb


Conjugarea verbului
gâlgâi
Infinitiv a gâlgâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gâlgâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să gâlgâie
Participiu gâlgâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre lichide, la pers. 3) a curge cu zgomot dintr-un vas (cu gâtul strâmt), când alunecă pe gât etc.; (p.gener.) a curge provocând un zgomot ritmic.
  2. (v.tranz.) (reg.) a sorbi o băutură cu înghițituri mari (și cu zgomot).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe