găurea
Etimologie
Din gaură + sufixul -ea, -ică.
Pronunție
- AFI: /gə.uˈre̯a/
Substantiv
Declinarea substantivului găurea | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | găurea | găurele |
Articulat | găureaua | găurelele |
Genitiv-Dativ | găurelei | găurelelor |
Vocativ | găurea | găurelelor |
- diminutiv al lui gaură; găurice.
- (la pl.) fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online