garçon
Vezi și : garcon |
(English)
Variante
Etimologie
Împrumutat din franceză garçon.
Pronunție
- AFI: /ga(ɹ)ˈsɔ̃/
Substantiv
garçon, pl. garçons
Sinonime
Referințe
(français)
Etimologie
Din franceză veche garçun („servitor, paj”), cazul oblic pentru gars < limba francă *wrakjō („servitor, băiat”). Provine din proto-germanică *wrakjô („exilat”).
Înrudit cu germană veche de sus wrecheo, recko (astăzi în germană Recke), saxonă veche wrekkio, engleză veche wreċċa și poate limba nordică veche rekkr.
Pronunție
Substantiv
garçon m., garçons pl.
- băiat
- Il a deux garçons et une fille.
- băiat tânăr
- (p.ext.) celibatar
- garson, chelner, ospătar
- Garçon, l'addition s'il vous plaît.
Sinonime
- 1: gamin
- 2: jeune homme
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Hipernime
Vezi și
Referințe
Etimologie
Confer garçom.
Pronunție
- AFI: /ɡaʀˈsõ/
Substantiv
- formă alternativă pentru garçom.