servitor

română

Etimologie

Din franceză serviteur.

Pronunție

• AFI: /ser.vi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului servitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	servitor	servitori
Articulat	servitorul	servitorii
Genitiv-Dativ	servitorului	servitorilor
Vocativ	servitorule	servitorilor

1. persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p.gener.) orice persoană care muncește la stăpân; slugă.

Cuvinte derivate

• servitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online