franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche guardian, guardein, gardein, garden („gardă, păzitor, gardian”), care provine dintr-o formă veche *gardenc < de origine germanică.

Sufixul a fost schimbat mai târziu. Confer latină medie guardianus.

Pronunție

  • AFI: /ɡaʁ.djɛ̃/


Substantiv

gardien m., gardiens pl.

  1. gardian, paznic, gardă, supraveghetor
    Le gardien d'un monument public.
  2. (spec.) director de închisoare, gardian (la o închisoare), temnicer
  3. (spec.) agent, îngrijitor, păzitor
  4. (jur.) custode
    On l'a établi gardien des effets saisis, des meubles, des scellés.
  5. (sport) portar

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
gardien
Singular Plural
Masculin gardien gardiens
Feminin gardienne gardiennes
  1. păzitor

Cuvinte compuse

Referințe