gardien
(français)
Etimologie
Din franceză veche guardian, guardein, gardein, garden („gardă, păzitor, gardian”), care provine dintr-o formă veche *gardenc < de origine germanică.
Sufixul a fost schimbat mai târziu. Confer latină medie guardianus.
Pronunție
- AFI: /ɡaʁ.djɛ̃/
Substantiv
gardien m., gardiens pl.
- gardian, paznic, gardă, supraveghetor
- Le gardien d'un monument public.
- (spec.) director de închisoare, gardian (la o închisoare), temnicer
- (spec.) agent, îngrijitor, păzitor
- (jur.) custode
- On l'a établi gardien des effets saisis, des meubles, des scellés.
- (sport) portar
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Adjectiv
Declinarea adjectivului gardien | ||
Singular | Plural | |
Masculin | gardien | gardiens |
Feminin | gardienne | gardiennes |