Variante de scriere Vezi și : vìgile, vigilé

română

Etimologie

Din vigil.

Pronunție

  • AFI: /vi'ʤi.le/


Adjectiv

  1. forma de feminin plural pentru vigil.





franceză

(français)

Etimologie

Din latină vigil („pază, santinelă”).

Pronunție


Substantiv

vigile m., vigiles pl.

  1. gardă, pază, portar, ușier

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din latină vigilia („veghe”).

Substantiv

vigile f., vigiles pl.

  1. veghe, priveghere

Expresii

Vezi și


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vigile
Singular Plural
Masculin vigile vigiles
Feminin vigile vigiles
  1. vigil, atent, deștept, treaz
    La conscience est une fonction vigile.

Cuvinte compuse


Etimologie

Din vigiler.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vigiler.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru vigiler.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru vigiler.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru vigiler.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru vigiler.

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină vigil, -ĭlis („vigil, atent, deștept”).

Pronunție

  • AFI: /ˈvidʒile/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
vigile
Singular Plural
Masculin vigile vigili
Feminin vigile vigili
  1. vigil, atent, deștept, treaz

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Substantiv

vigile m., vigili pl.

  1. polițist (local), agent de circulație

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din vigil.

Pronunție

  • AFI: /ˈwi.ɡile/


Substantiv

  1. forma de singular ablativ pentru vigil.





spaniolă

(español)

Etimologie

Din vigilar.

Pronunție

  • AFI: /bi.ˈxi.le/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru vigilar.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru vigilar.
  3. forma formală de persoana a II-a singular la imperativ pentru vigilar.