îngrijitor

română

Etimologie

Din a îngriji + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gri.ʒi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului îngrijitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngrijitor	îngrijitori
Articulat	îngrijitorul	îngrijitorii
Genitiv-Dativ	îngrijitorului	îngrijitorilor
Vocativ	îngrijitorule	îngrijitorilor

1. (rar) persoană care îngrijește pe cineva, care poartă cuiva de grijă.
2. persoană însărcinată cu menținerea curățeniei (și supravegherea) unei instituții, a unui imobil, a unei locuințe etc.

Cuvinte derivate

• îngrijitoare

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului îngrijitor
	Singular	Plural
Masculin	îngrijitor	îngrijitori
Feminin	îngrijitoare	îngrijitoare
Neutru	îngrijitor	îngrijitoare

1. (înv.) îngrijorător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online