gargară
română
Etimologie
Din neogreacă γχαργχαρα (gharghára).
Pronunție
- AFI: /gar'ga.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gargară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gargară | gargare |
| Articulat | gargara | gargarele |
| Genitiv-Dativ | gargarei | gargarelor |
| Vocativ | gargară | gargarelor |
- clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop.
- (fig.) (peior.) relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online