gargară

română

Etimologie

Din neogreacă γχαργχαρα (gharghára).

Pronunție

• AFI: /gar'ga.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului gargară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gargară	gargare
Articulat	gargara	gargarele
Genitiv-Dativ	gargarei	gargarelor
Vocativ	gargară	gargarelor

1. clătire a gurii și a gâtului cu un lichid dezinfectant; gargariseală; (concr.) lichid dezinfectant folosit în acest scop.
2. (fig.) (peior.) relatare nedeslușită sau fără șir, fără logică, lipsită de conținut.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online