română

Etimologie

Din a goni + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /go.ni'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
gonitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gonitor gonitori
Articulat gonitorul gonitorii
Genitiv-Dativ gonitorului gonitorilor
Vocativ gonitorule gonitorilor
  1. vită cornută care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
gonitor
Singular Plural
Masculin gonitor gonitori
Feminin gonitoare gonitoare
Neutru gonitor gonitoare
  1. care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).


Traduceri

Referințe