grandoare

română

Etimologie

Din franceză grandeur.

Pronunție

• AFI: /gran'do̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului grandoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grandoare	grandori
Articulat	grandoarea	grandorile
Genitiv-Dativ	grandorii	grandorilor
Vocativ	grandoare	grandorilor

1. (livr.) aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online