măreție

română

Etimologie

Din măreț + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /mə.re'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului măreție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măreție	invariabil
Articulat	măreția	invariabil
Genitiv-Dativ	măreției	invariabil
Vocativ	măreție	invariabil

1. faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast.
2. (înv. și reg.) mândrie, semeție, trufie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amețire
• emirate
• emerita
• remitea

Referințe

• DEX '98 via DEX online