greș
română
Etimologie
Din a greși (derivat regresiv).
Pronunție
- AFI: /greʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului greș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | greș | greșuri |
| Articulat | greșul | greșurile |
| Genitiv-Dativ | greșului | greșurilor |
| Vocativ | greșule | greșurilor |
- (înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) greșeală.
Locuțiuni
Expresii
- A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere
- (înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva)
- (reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online