perfect

română

Etimologie

Din latină perfectus, germană perfekt.

Pronunție

• AFI: /per'fekt/

Adjectiv

Declinarea adjectivului perfect
	Singular	Plural
Masculin	perfect	perfecți
Feminin	perfectă	perfecte
Neutru	perfect	perfecte

1. care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit.
2. (adesea adverbial) absolut, deplin, complet, total.
3. (adverbial; eliptic) îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent.

Cuvinte derivate

• perfecta
• perfectiza

Cuvinte compuse

• gaz perfect
• număr perfect

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului perfect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perfect	perfecte
Articulat	perfectul	perfectele
Genitiv-Dativ	perfectului	perfectelor
Vocativ	perfectule	perfectelor

1. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut.

Cuvinte compuse

• perfectul compus
• perfectul simplu
• mai mult ca perfectul

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online